Hell's bells

[Kurt F. Malfoy]

• Incepu sa rada cand ii auzi ultimele cuvinte. Era clar ca apareau semne clare ca nu mai petrecusera noaptea impreuna de ceva vreme iar Lexie incerca,pe cat de subtil sa ii spuna ca ar fi dat orice sa-l vada nu numai la bustul gol ci lipsit de orice milimetru de material textil. Sentimentul era reciproc dar acum avea o rana care il cam deranja. Sau cel putin,senzatia vaga pe care inca o mai avea.
  
  '' Mi-ai lipsit. Si...nu mi-ai zis niciodata ca te pricepi si la vrajile de vindecare. Oh,apropo,imi plac pantofii tai. Ma bucur ca te-ai decis sa-i iei. Si mda,am mancat bataie pentru ca s-au luat de Devoratori. Sunt fraier ca apar onoarea tuturor,stiu.''
  
  Ar fi trebuit sa se gandeasca la el insusi macar pe jumatate cat se gandea la altii. Era nesimtit,rece si imprevizibil dar nimeni inafara de Lexie nu stia ce suflet imens avea si cat putea darui,cat se putea sacrifica. De cele mai multe ori isi spunea ca nu merita numele de Malfoy,nu ceea ce insemna acel nume.
  
  '' Mi-am amintit ca si tu esti o Intunecata si oricine se ia de tine se ia si de mine deci a trebuit sa fac ceva.'' tacu pentru o clipa dar apoi continua '' Dar hei,a fost dragut. Puteam sa mor si alte lucruri de genul asta dar ar fi fost dragut sa mor ca sa iti apar onoarea.'' Ridica din umeri,calm,de parc-ar fi zis ca afara ploua. Tipic lui.