Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Lexie isi trecu mana prin par si zambi cand ii auzi cuvintele lui Kurt. O magulira si inmuiara putin, insa nu avea sa admita asta in fata lui. Lexie era o femeie foarte nehotarata. Avea ea unele aspecte tipic feminine, care poate ca nu erau pe placul lui Kurt, insa nu avea ce face cu ele, insa avea si o parte mai dura, de care nu se putea desprinde de asemenea. Era ceva intre. Putin din fiecare. Ceea ce o facea uneori sa se simta speciala si alteori sa se simta o ciudata care s-a infiltrat in lume fara un scop anume.
  
  In acel moment nu simtea niciunul din cele doua. In acel moment simtea o normalitate interesanta, doua lucruri opuse, care impreuna produceau o explozie de multumire in mintea viperinei. Stia ca nu era normala, niciodata nu fusese. In plus, daca ar fi fost normala, sub toate aspectele, atunci Kurt nu s-ar mai fi atasat de ea. Insa nu era sigura daca barbatul simtea ca Lexie e aleasa, sau isi imagina un viitor alaturi de ea, insa putea fi al naibii de sigura ca ea asta facea.
  
  Gandurile i se intoarsera spre discutia pe care tocmai o purta si isi dadu ochii peste cap la auzul cuvintelor lui Kurt.
  "Eroul meu," spuse, intr-un mod teatral.
  Adevarul era ca intr-adevar, Kurt avea spirit de sacrificiu. Si nu numai pentru ea, ci si pentru cei din jur.