Never let me go

[Artimei N. Denver]

Chiar nu stia ce sa zica, spera sa intirzie cu cel putin 20 de minute, dar ea nu era acolo la timp si inca ajunsese mai inainte. Ii zimbi la fel de dulce, starea lui de atunci nu era prea dispusa pentru dragalasenii. Se gindea de ce era scris in bilet ”Stii singur ce sa faci.” daca avea cu totul o alta misiune, diferita de serviciul sau. Ii raspunse la sarut dupa care o luase de mina si se asezase cu ea la masa. Alegi si singura. Eu unul pot sa-ti spun ca mai am si serviciu pe deasupra si nu-i ca si cel ministerial de la ora pina la ora.

Spusese prea mult, mult prea mult. Avea sa o intrige si doar asta ii mai lipsea. Oricum avea de mult pregatit un raspuns cit de cit real si mai aproape de adevar. Era sigur ca fetei n-o sa-i placa daca afla care este munca lui. Isi trecuse o mina prin par, habar nu avea ce sa-i spuna, a vrut doar sa o vada si atit, nu avea planuri prea mari. Doamne, ura momentele in care el initia ceva si nu stia ca sa faca mai departe, ii lipsea imaginatia, asta era clar.