A night like this

[Oswin A. Cameron]

• Se intinse pe iarba privind absenta catre cer. Luna era singura sursa de lumina dar prezenta ei facea ca totul sa fie magic.
  Nu imi place ploaia pana nu ma ud. Atunci imi dau seama ca nu mai are nici un sens sa ma ascund sub umbrela, copac sau orice alt ceva asemanator. Adica... daca esti deja ud, ce sens mai are sa tii umbrela deasupra capului cand stii ca tot ud o sa ramai.
  Dar cand statea la adapost de ploaie dadea in ea melancolia si filosofia. Vorbea aiurea, lucruri care i se parea logice si asemana acel fenoment cu trairi sau simboluri.
  Vocea lui o trezi la realitate. Se ridica un pic de pe iarba doar ca sa vada unde este iar cand ochii ei ii depistara pozitia se tranti inapoi pe iarba.
  Nu am nici cea mai vaga idee! Ii raspunse simtindu-se ca si cand nu ar fi inteles intrebarea. Nu avea logica ceea ce spunea. Daca ea nu stia ce ii place sa faca, atunci cine? Pai imi place fotografia. Fac poze la tot ce e in jurul meu iar asta imi aminteste ca nu am mai folosit de mult aparatul. Spuse dand un raspuns cat de cat normal.