Never let me go

[Artimei N. Denver]

Mai ca-i venea sa-si dea o plama. In fine, nu avea sa intre in detalii cum o facea de obicei. O sa-i zica ceva scurt clar si suprinzator. Nu-i putea rafuza atunci cind semana cu o papusa mucita, o copila vesela ce capta atentia imediat. Ii minginase obrazul cu dosul palmei. Nu o sa mori, nu o sa permit asta. Esti foarte frumoasa. O sarutase pe frunte dupa care ii dause o suvita de par dupa ureche. E ceva legat de vinzare si umparare de apartemete, case, diverse imobiliare. Am misiunea de ai convinge pe oameni sa-si vinda casele. Este si ilegal intr-o oarecare masura, chiar criminal.

Baiatul de strada si-a gasit un job pe masura. da el convingea omenii s-si vinda casele, doar ca adesea era in ultima instanta, trebuia sa-i omoare ca sa obtina imobilul, altfel trebuia sa stepta mult si bine pina cind vor intre in vigoare catele pe acre le faceau ceilalti colegi. Deci s eputea spune ca era killer.

Galagia care se dezlantuise atunci cind a intrat acel mapamond era destul de suparatoare. Simti frica fetei si cum ea il apucase de mina. Oare vedea in el un sprijin? Nu era el acel perete din piatra dupa care ea sa se simta in siguranta, dar nu o va lasa fara protectie si ajutor nici o data.