The smell of irony

[Freyja Maegan Guðríðr]

• "Oh, deci asta ar insemna ca te lauzi?Adica, ce vorbesc eu? E logic, avand in vedere putina ta experienta"
  
  Pufni dispretuitoare, lasandu-se pe spatarul scaunului. Aroganta. Cu varf si indesat. Cat ii mai placea sa il intarate, il simtea ca pe un mic soricel in ghearele unei pisici, in ghearele sale. Zambi dispretuitor, si se apleca putin in fata.
  
  "Esti atat de slab. Te pot modela cum imi doresc", afirma ea, zambetul strengaresc inca intiparit in coltul gurii.
  
  Se intreba la ce era buna aceasta harjoneala. Desi nu castiga nimic din ea, se distra. Acest individ caraghios care se zbatea atat de mult sa-i demonstreze cat de mare si tare e el, tocmai prin indiferenta falsa pe care o afisa, si mutrisoara aroganta.