Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi cand ii auzi cuvintele. Kurt era atat de perfect din toate punctele de vedere. Cel putin pentru Lexie. Pentru ea, relatia aceea insemna mult. Era ceva deosebit, ceva ce nu mai simtise niciodata. Mai avusese ea ceva tentative in a intretine o relatie serioasa, insa nu mersera mai departe. Acum, insa, Kurt ii oferea absolut tot ceea ce ii trebuia si anume iubire si sprijin. Restul veneau de la sine.
  
  Insa cuvintele acelea, desi erau doar cuvinte, insemnau enorm pentru viperina. Poate ca era o chestie feminina, poate ca era impulsul acela de a simti ca este apreciata, ca cineva tine la ea, ca ii pasa cuiva.
  Lexie isi ridica privirea si il saruta pe Kurt, lung si usor, inainte sa se desprinda de el.
  "Kurt, tu m-ai ajutat, m-ai sustinut in tot ceea ce voiai, mi-ai dat un exemplu demn de urmat, pe cineva pe care sa ma pot baza, mi-ai adus in viata tot ceea ce aveam nevoie. Mi-ai oferit o mana de ajutor cand am cerut-o," spuse Lexie, zambind. "Nimeni nu m-a facut sa ma simt cum m-ai facut tu. Acum trage concluziile."
  
  Isi stranse mana. Voia sa lungeasca acel moment, sa nu se mai desprinda niciodata, sa stea acolo imbratisati pentru totdeauna.
  "Te iubesc," spuse, de data asta serioasa.