Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Nu putea spune ca nu-i placea viteza insa mijii ochi catre volan si in spatele acestuia observa viteza destul de mare cu care baiatul conducea masina. Isi indrepta privirea catre fereastra, insa o retrarase repede caci imaginea fugea la fel de repede cum si masina parca zbura pe acel drum laturalnic. Era o fana a vitezei, ca sa spunem asa. De fiecare data cand iesea cu masina, de cel putin 3-5 ori pe saptamana i placea sa-si aleaga un drum mai retras si sa foloseasca viteza, sa nu se gandeasca la nimeni si nimic in momentele acelea.
  
  Era adevarat ca adrenalina era un atidot pentru stres, pentru zilele cand nu mai stiai cum sa o iei de la capat si parca toate problemele ti se urcau la cap fara sa fi facut tu nimica. Insa da, viata era nedreapta si avea sa fie in continuare. Insa in momentele astea chiar nu o pastea vreo adrenalina sau vreo dorinta arzatoare ca sa mearga cu viteza, in plus iesisera din lumea vrajitorilor, iar accidentele in lumea Incuiatilor erau mai dese ca dusurile pe care le facea un om in medie pe zi.
  
  Inghiti in sec si isi puse mana peste a lui, facandu-i semn sa incetineasca. Viteza devenea din ce in ce mai tare, chiar daca adora viteza si adrenalina, momentan nu era dispusa de asta. Se intoarse cu privirea spre el, zicand:
  - Poti sa incetinesti..continua ea si simti cum brusc masina se opreste.