look at them - my bloody children

[Ivy Thibault]

• Ivy oftă adânc şi se uită în jur. Localul era destul de gol, însă erau câţiva bărbaţi care discutau încet cu berile în faţă.
  "Nu aici, se pare, însă va ajunge repede. Nu îi place să se trezească devreme."
  Era conştientă că era în jur de nouă seara, însă Mike mai avea zile în care dormea ziua şi era treaz noaptea. Probabil i se părea stupidă împărţirea celor douăzeci şi patru de ore în zi şi noapte şi se hotărâse să o sfideze şi pe aceea. Nimic nou.
  Ivy îşi trecu mâna peste frunte. Era destul de obosită şi perfect conştientă că se vedea clar pe faţa ei. Nu mai dormise de ieri seară, asta pentru că îşi petrecuse noaptea trecută ajutându-i pe micii ei spioni de la Stark Industries să îşi perfecţioneze tehnicile. Erau buni şi de foarte mare ajutor, dispuşi să îi facă treburile murdare lui Ivy. Fata aflase că ei se bucurau de fiecare dată când le dădea o nouă misiune şi ajunseseră să îi fie dragi, probabil şi din cauza faptului că exact aşa se simţea şi ea când Kurt îi dădea ceva de urmărit, distrus sau explodat.
  "Uite că vine," zâmbi Ivy, arătând spre vitrina magazinului. O siluetă tocmai apăruse la vreo cinci metri distanţă de local.