look at them - my bloody children

[Ivy Thibault]

• Ivy simşi cum inima începe să îi bată mai tare. Se considera norocoasă că ea era suficient de bună la Occlumanţie pentru a-l opri pe Kurt să îi intre în gânduri, cel puţin pentru suficient timp cât să şi le filtreze pe cele pe care avea intenţia să le împartă de cele pe care nu prea... Oricum, al doilea lucrur de care se considera norocoasă era faptul că acum Kurt nu părea deloc interesat de ea.
  Nu de puţine ori, Mike îşi făcuse clare sentimentele pentru ea şi intenţiile lui cu privire la viitorul lor. Aşa că Ivy ştia până unde ar merge el pentru a o proteja. Însă să audă toate acele lucruri din gura lui era visul oricărei femei. Şi ea era totuşi o femeie, chiar dacă era una din cei mai buni asasini, spioni şi luptători.
  Ceea ce o îngrijora era cum va reacţiona Kurt. Dacă ceea ce zisese iubitul ei îl făcuse să îl ia mai în serios pe Mike, sau dacă îl făcuse să râdă, sau să zică un "nu" hotărât. Kurt era imprevizibil, diferit şi nebun, motiv pentru care cei doi deveniseră prieteni aşa de buni. Poate Kurt se va regăsi în Mike al ei, poate că şi el ar face acelaşi lucru în privinţa lui Lexie. Pentru că ştia cât de mult o iubea. Şi, la fel, ştia cât de mult o iubea Mike pe ea.
  
  Trase adânc aer în piept şi se uită drept în ochii lui Mike, apoi în ochii lui Kurt. Niciunul nu îi dădea atenţie, însă atenţie era ultimul lucru pe care îl voia acum. Voia să urmărească şi să spioneze, aşa că poziţia ei de acum era perfectă.