Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Bineinteles ca Lexie nu reusise sa ascunda tot. Se concentrase, chiar o facuse, mai tare decat de obicei. Nu stia de ce, insa nu voia ca Kurt sa stie ce gandeste. Incerca sa il dea afara, sa il respinga si sa il alunge din mintea ei. Il simtea ca pe un intrus care ii vedea idealurile pe care mereu le tinuse pentru ea.
  
  In momentul in care il impinse afara, Lexie se trezi la realitate, simtind o durere puternica de cap si o usoara stare de ameteala. Gafaia.
  Kurt era in fata ei cu o expresia calma. Parca nu facuse pic de efort in timp ce Lexie arata ca si cum acum ar fi terminat un maraton.
  
  Ridica din sprancene intr-un mod apreciativ cand ii auzi cuvintele. insemnau ceva. Macar nu fusese ceva in gen: 'se putea si mai bine'. O enerva acea propozitie pentru ca oamenii o spuneau atunci cand voiau sa evite sa iti zica pe fata faptul ca ai fost varza.
  "Ai fost foarte bland," comenta viperina, cu un zambet usor obosit.