butterflies and hurricanes

[Isolde du Maurier]

• Îşi muşcă mâna pentru a nu urla. Ştia că va urla, şi avea să o facă dacă nu se oprea ea singură, iar în acel moment a urla nu era tocmai cea mai bună opţiune. Încercă să-şi privească rănile superficiale de pe corp, şi îşi dori dintr-odată bagheta ei, mult prea iubita ei baghetă. Cum de fusese atât de stupidă încât să se lase dezarmată de cel mai slab Auror din câţi existau?
  
  "Buna,Callysto. Imi pare rau ca te afli aici.'' auzi în lumea exterioară ei, iar în acel moment, sângele îi îngheţă în vine. Se ridică de pe jos, auzind lanţurile ce-i înlănţuiau gleznele, şi se întoarse cu faţa la el, strângându-şi mai bine hainele jerpelite pe ea.
  
  "Haha! Cât efort îţi trebuie pentru a spune această minciună?"
  
  Se apropie de zăbrele, înlănţuindu-şi degetele lungi de ele, încercând să nu-şi lase furia să explodeze.
  
  "Credeam că ...", începu ea, însă se opri.
  
  Avea demnitatea ei, demnitatea unei regine dezcoronate, şi nu o va lăsa călcata în picioare. Nu şi asta, ultimul lucru care-i mai rămăsese.