Tears don't fall

[Michael Stark]

• Mike isi amana toate intalnirile din acea dupa amiaza. Nu prea avusese timp in ultima vreme de foarte multe lucruri, insa astazi trebuia sa mearga sa in Pestera. Era un loc ciudat pentru el dat fiind ca niciodata nu fusese fan al cercetasilor si mai ales pentru ca in locul ala murise tatal lui cand avea cincisprezece ani. Da, era trist, insa nu domnul Stark nu fusese niciodata foarte apropiat de copilul sau.
  
  Isi lua una dintre masini din garajul de la subsol si iesi se ridica in aer in urmatoarele clipe. Cand iesi afara, butonul de invizibilitate era apasat si modul activat. Trebuia sa ajunga acolo cat mai repede, astfel va putea sa plece de acolo mai repede.
  
  Drumurile aeriene erau libere si nu ii fu foarte greu sa ajunga acolo fara probleme. Din catev observa, asezarile vrajitoresti era tot mai multe, si, desi aceea era istorica, nu se indoia ca multi vrajitori 'emigrasera' in orasele mai noi.
  Cobori din masina in clipa in care aceasta se materializa. Porni si se indeparta de el, insa Mike se intoarse si nu o mai baga in seama deja. Isi adanci mainile in buzunarele de la costum. Strada era aproape goala. In fata lui, o femeie se parea ca cerea informatii si nimeni nu i le dadea. Nimeni fiind un barbat idiot care pur si simplu fugise de ea. Acea femeie era Callysto. Sora lui Ivy. Se mai intalnisera o data sau de doua ori, insa niciodata nu avusese ocazia sa o cunoasca cum se cuvine.
  
  Mike zambi, usor amuzat de scena inainte sa se apropie de ea.
  "Stiam eu ca ma urmaresti," spuse el, cand fu destul de aproape incat sa poata purta o conversatie normala.