Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Expresia lui Lexie se transforma dintr-una glumeata intr-un serioasa instant. Legilimantia si Occlumantia erau un lucru, insa era clar ca Kurt pur si simplu o cunostea prea bine, de aceea isi daduse seama ca o deranja ceva. Nu era vorba de el, nu era vprba de nimeni altcineva in afara de ea.
  Stia ca nu avea cum sa ascunda adevarul, asa ca se multumi sa il spuna pe tot din prima.
  
  "Ma sperie tot ce inseamna viitorl," spuse viperina, gandindu-se cum altfel sa-si explice invalmaseala de sentimente si ganduri pe care le ascundea mereu. Tacu pentru cateva momente, incercand sa isi formuleze ceva in minte. "Stii ca pe mine intotdeauna m-a speriat singuratatea. Ei bine, e mai rau. Am si descoperit ca bongul meu s-a schimbat din lumina aceea puternica de care ma temeam intr-o camera in care ma aflu singura. Nimeni nu poate iesi nici intra."
  
  Se gandi pentru o clipa ce i-ar mai putea spune. Nu era vorba nici de el, nici de Ivy sau Isabella. Pe ei ii simtea mai aproape ca niciodata. Era vorba despre responsabilitatea care o apasa tot mai greu pe umeri cand se gandea la ce i-ar putea rezerva viitorul pentru a doua zi.