Tears don't fall

[Isolde du Maurier]

• "Hei, tu! Fugi până nu vin cu coasa după tine!"strigă ea vrăjitorului care aproape că dispărea din câmpul ei vizual.
  
  Tresări când auzi o voce cunoscută în spatele ei şi se întoarse pe călcâie, privindu-l uşor amuzată pe Michael, iubitul surorii sale. Îşi aminti că se întâlniseră o dată, când abia scăpaseră de nişte mătăhăloşi, însă de atunci doar o dată, din câte ţinea ea minte, şi în treacăt.
  
  "Oh,nu! Misiunea mea s-a dus de râpă, am fost demascată", exclamă ea cu un zâmbet amuzat pe buze. "Îmi pare atât de rău că nu am fost mai atentă, acum toată iubirea mea secretă pentru tine a fost dezvăluită"
  
  Începu să râdă, mirându-se de cum reuşise să facă o glumă nesărată, în ciuda anxietăţii pe care acea hartă i-o dădea.
  
  "Ce faci pe aici?"