butterflies and hurricanes

[Isolde du Maurier]

• "Nu te-am intrebat de ce m-ai parasit. Si, daca e sa o luam asa, nu cred ca am format vreodata un cuplu."
  
  Se opri, privindu-l in liniste, miscata de cuvintele lui. Chiar ii pasa de ea. Chiar ii pasase, si chiar o considera prietena lui. Asta chiar ii imbunatatea ziua, si nu numai ziua, ci si intreaga saptamana, luna si probabil viata.Isi musca buza, incercand sa nu planga. Desi era o regina a dramei, nu vroia sa fie luata peste picior pentru asta. Deja fusese destul de umilita.
  
  Se apropie de el, strangandu-l in cea mai calduroasa imbratisare de pana atunci, cuibarindu-se ca un copil la pieptul lui. Cum de nu realizase niciodata cat de uniti erau, nu isi putea da seama. O conexiune ciudata, mentinuta poate prin trasaturi comune de caracter. Desi in privinta asta nu era asa de sigura.
  
  "Te iubesc, dobitoc ce esti, pentru ca esti mereu acolo", murmura ea, nefiind sigura ca o spusese intr-un mod prea bun