Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Lexie se topi sub atingerea lui Kurt, simtind cum se relaxeaza brusc. Isi puse o mana peste a lui, apoi ii zambi. Nu stia cat de mult aprecia grija pe care i-o purta. O facea sa se simta speciala, sa simta ca el e acolo si ca o sprijina, o ajuta si nu o va lasa sa cada, sau, daca va cadea, o va prinde.
  
  Insa mai presus de fericirea ei era cea a lui Kurt. El trecuse prin atatea, trebuise sa indure multe lucruri rele doar ca sa ajunga cine e. Toate momentele de suferinta si durere il facusera cine e azi si Lexie stia ca nu ar fi fost acelasi fara ele. Insa uneori ura acele momente pentru ca stia ca il facusera pe Kurt sa isi inlature unele parti bune, sa le ingroape undeva si sa nu le mai dea drumul niciodata.
  
  "Stiu," raspunse viperina, zambindu-i. "Stiu ca tu vei fi in acea camera mereu."
  Il saruta pentru cateva momente, apoi se desprinse de el si se puse intr-o pozitie comoda in bratele lui. Erau asezati amandoi pe scarile casei darapanate care constituia o panorama demna de mila, insa atat de perfecta pentru Lexie.