Nothing you say can't stop me going home

[Freyja Maegan Guðríðr]

Only Rainer

• Se ridica din pat, intrebandu-se cat anume din zi pierduse. Oboseala isi pusese accentul mai repede decat de obicei, si dormise bustean pana mai adineauri. Tusi scurt, ridicandu-se din pat, si indreptandu-se spre fereastra. Ploua. Pentru a nu stiu cata oara intr-o saptamana. Insa nu se putea plange. Prefera ploaia, in locul acelei calduri inabusitoare si ingrozitoare. Se schimba repede, realizand ca era tarziu si ca trebuia sa ajunga pe Diagon sa-i cumpere tatalui sau un nou ceaun.
  
  Din fericire, nu prea era nimeni pe afara, asa ca nu era nevoie sa isi mai ascunda chipul. Constientiza ca era uda din cap pana-n picioare, insa nici nu ii mai pasa de asta. Era libera, in ciuda faptului ca avea un ceaun de cumparat. Putea sa faca tot ce vroia, avea toata ziua la dispozitie.