Tears don't fall

[Isolde du Maurier]

• Stia ca intrebarea aceea urma sa vina, asa ca nu se lasa surprinsa de ea. Decisese pe moment ca putea sa se increada in el, asa ca nu ii ramanea altceva de facut decat sa ii spuna adevarul despre mica ei misiune. Doar ca ii era cam greu sa inceapa. Si de asemenea, era si cam lunga toata aceasta poveste.
  "Nu stiu daca ai aflat, dar acum cateva luni a fost o spargere la Minister. Am furat, daca pot spune asa, un cristal care era de drept al unui misterios, dar foarte de incredere vechi aliat al tatalui meu. Iar acum, trebuie sa-l duc la nu stiu ce batran Peterson, dar trebuie sa trec de o anumita Trecatoare. M-am ratacit, totusi, si din nefericire"
  
  Se uita in jur neajutorata. Nici macar un semn pe care sa scrie "739 de kilometri pana la X oras", sau ceva asemanator. Foarte dezorganizati acesti taranoi, sau ce or fi fost. Se mai uita inca o data la harta, insa fara nici un pic de ajutor.
  "Tu nu ai nici o idee, mr. Stark?"intreba ea, simtind cum vantul ii rascoleste parul lung si negru.