White gold

[Colin Hawkeye Rovson]

Desi isi mentinea expresia pe chip, in sinea sa era complet uimit. Tanara chiar ii raspunsese la gest!
Colin isi scutura capul si privi spre lac. Asta ar fi trebuit sa-l relaxeze, sa-i dea liniste in suflet, dar nu se intampla. Se simtea atat de agitat incat ar fi putut alerga mile. Era... era ciudat. Era ceva ce nu putea descrie in cuvinte fara sa reduca emotia. O apasare constanta in piept. Hawkeye crezu pentru o clipa ca avea sa faca un infarct, dar era departe acest eveniment. Ar fi trebuit sa doara, dar lui ii facea placere sa simta acea presiune. Asta sigur spunea ceva, deoarece ultima oara cand verificase statea bine cu sanatatea mintala.
Fara sa-si dea seama, incepu sa-si framante degetele. Nu stia ce putea face. Nu stia ce se intampla. Avea nevoie de o distragere. Trebuia sa nu mai stea acolo, gandindu-se si analizand. Nu acum.
Colin se ridica si isi culese roba de pe jos. Cu un zambet politicos intiparit pe chip, se indrepta spre tanara ce-i raspunsese la salut - si singura fiinta umana de prin zona. Incerca sa ignore faptul ca sentimentul se accentua, gandindu-se la o metoda de a incepe o conversatie.
" - Buna!" aproape ca striga Hawkeye de la cativa metri distanta.