the thunder of guns

[Ivy Thibault]

Ivy & Rainer

• Nu era o noapte prielnică plimbărilor, chiar dacă luna îşi făcuse loc printre norii ce acopereau obişnuitul bleumarin al cerului de vară. Oricum, şi dacă luna se arătase, şi dacă nu, pădurea nu era deloc un loc prielnic relaxării. Ivy nici nu îşi mai amintea de câte ori i se spusese să nu meargă în acest loc, mai ales după căderea serii. Însă, ca de obicei, nu ascultase şi venise în Pădurea lui Dean la miezul nopţii, sperând să prindă ceva acţiune.
  
  Fosta Viperină era dependentă de adrenalină şi de acţiune. I se spusese nu o dată că e nebună şi, după prietenii pe care şi-i făcuse, Ivy ajunsese la aceeaşi concluzie. Însă nu faptul că probabil nu era foarte normală o aduseră aici, ci noaptea, care era chiar partea preferată din cele douăzeci şi patru de ore a fetei.
  
  Pădurea era, ca de obicei, nemişcată şi întunecată, atunci când Ivy înaintă printre primele rânduri de copaci. Însă în momentul în care se adânci puţin în pădure, observă că este înconjurată de o beznă aproape de nepătruns. Copacii erau deşi şi înalţi, ceea ce împiedica lumina lunii să ajungă la sol. Fata şopti un [i]"Lumos!"[/b] şi se uită în jur.
  
  Era mai înfricoşător pe lumină, pentru că putea vedea toate umbrele care parcă le dădeau viaţă copacilor, însă tot ce reuşise să scoată această privelişte de la Ivy era un zâmbet încrezut. Una dintre defectele fetei era că era prea încrezută, ceea ce o făcea să subestimeze lucruri pe care nu ar trebui.