The smell of irony

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Incepu sa rada, privindu-l uimita. Chiar se credea un print? Clar, asta depasea limitele ei de intelegere.
  "Nu, dragul meu. O regina are nevoie de un rege, nu de un print. Iar tu, nu ai nici macar o mica parte din caracterul si infatisarea unui rege", replica ea, cu un zambet subtil pe buzele carnoase si fragede.
  
  Isi trecu cu mana prin par, simtindu-si-l moale si proaspat. Conversatia aceasta reusise s-o binedispuna, si isi dadu seama ca nu avea sa o incheie prea curand. Cel putin, nu atata timp cat si el o continua, clar.
  "Daca eu sunt alintata, atunci tu esti prea razgaiat. Vezi cum ne intelegem, dragul meu?"rosti ea, zambind batjocoritor. Se intreba cum de orgoliul lui masculin suporta criticile ei feminine.
  
  De cand incepuse sa vorbeasca cu el, dedusese cateva lucruri: 1. Nu era tipul care sa te invite la o ceasca de ceai. 2. Ii placea sa insulte pe toata lumea, chiar si o persoana de sex feminin. 3.Era foarte arogant, crezandu-se centrul Universului. Clar, ziua devenea din ce in ce mai interesanta.