Never let me go

[Artimei N. Denver]

Primul pas pe care avea sa-l faca cu ea. Prima aventura in care avea sa o traga si nu o va mai lasa sa-i scape. A cautato atit de mult si nu avea de gind sa o lase se fuga. Desi ea ii luase in captivitate mina, el tindea la mai mult, ii cuprinse talia subtire. Avea impersia ca fata aceea nu minca si traia numai cu aer. Nu putea spune ca era iubitor de fete ce nu incapeau pe o usa standart, dar nici o anorexica pe care sa nu stii de unde sa o apuci sa nu-i rupi vreun os in care era de 100 de ori ma putin calciu decit ar fi trebuit sa fie in mod normal.

Primul pas in necunoscut. Avea tendinta de a vrobi ceva mai artistic. Avusese si asa perioade din viata cind a scris poezii cu duiumul. Multe le-a dat pe foc, multe au ars in casa lui atunci cind au murit mama si sora, dar cele mai multe se aflau undeva intr-o lada din subsol. O conducea spre plaja, acolo era o pestera unde teoretic trebuia sa fie plicul acela.

Si totusi il vazuse pe Jimmy venind spre ei.
Hey, amice. Buna seara, domnisoara.
July, asta este colegul meu de serviciu, Jimmy. Jimm, ea e Julieta. Spera sa se termine repede. Nu prea ii place privirea lui, de parca era speriat de ceva.
Ti-am adus plicul, dar nu te sfatui sa-l deschizi.....o sa-ti strice dispozitia si te-as sfatui chiar sa-l arzi. Ultima parte i-a spus-o la ureche asa ca fata sa nu auda, desi nu avea idee de ce.

Dupa cum se asteptase conversatia a fost scurta. Baiatul acela mereu fugea la uibitele lui imaginare, sau poate piticania era un adevarat macho. In fine, ascunsese plicul intr-un buzunar. Ii arunca ei o privire.

El mereu a fost cam straniu, dar e responsabil si un bun prieten.