The smell of irony

[Artimei N. Denver]

Se pare ca bancurile despre blonde reflectau in totalitate adevarul, era grea de cap. Nu se credea print, avea dezgust total fata de acele personaje de basm.Ii spusese ca-l va modela cum vrea ea, si de obicei fatele cind modeleaza fac printisori din poveste pe care si i-au imaginat in copilarie, cind imbracau rochia mamei, incaltau pantofii lor cu tocuri si se machiau crezind ca sunt mari si isi mai puneau coronite pe cap sa sa fie printese in adevaratul sens al cuvintului. Asta cel putin vazuse la toate piticaniile din jur si nu credea ca ea este o exceptie.

Si a cui regina se considera ea? A blondelor in ciocolate rasfatate pina la refuz de parinti? Era rau, il apucase nebunia, nu avea sa vorbesca in veci vecilor cu o fata in asemenea hal, dar cine a zis ca este el perfectiunea intruchipata?

Bine sa zicem sunt razgiat, tot e vina unora ca tine, doar ca acelea erau asculatoare. Si da chiar a inceput sa pricepem de pe ce planeta am cazut, tu cu siguranta nu esti de pe pamint, eu sunt o chestia discutabila inca. Mai avea putin si facea o criza de ris. Fata in reactie cu dispozitia lui erau mai bune decit un circ ambulant al insultelor.