Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec si isi indrepta din nou privirea catre mare, nu putea nicio clipa sa nu se uite la ea..cat era de linistita acum si iti dadea o stare de relaxare de liniste, de aceea venea ea aici des pentru a se relaxa. I placea sa se intinda pe nisip si razele soarelui sa-i incalzeasca trupul, asa isi putea pune ordine in ganduri fara ca nimeni sa o deranjeze. Nici macar zgomotele facute de ceilalti sau de copiii care se jucau in nisip nu o deranjau, cand venea la mare era doar ea si lumea ei.
  
  Insa acum, era doar ea el si lumea lor..se schimbase putin tactica de a vedea lucrurile.
  Ofta scurt si continua sa-l tina de mana in timp ce mergeau, gandindu-se la vorbele ce le zisese ea cu cateva minute inainte. Se pare ca avusese dreptate la faza cu "idolul femeilor" mai mult sau mai putin. Uneori nu intelegea ce vedeau altele la uni..bine, gusturile nu se discuta insa acum trebuia sa-si alunge gandurile astea si sa revina la realitatea care i inconjura.
  
  Isi indrepta privirea catre el si dadu negativ din cap. De ce sa se supere? Bine, din nou pietre alunecoase. Spera doar ca de data asta nu avea sa mai cada, ca si cu pietrele din jurul castelului. Inghiti in sec, un nod i se puse in stomac dar..continua sa mearga pe ele. Ruinele erau atragatoare, in plus ei i placeau locurile vechi. Era o "fana" a istoriei si mereu i placuse tot ce era legat de ea. I intoarse un zambet scurt ca apoi sa-i zica:
  - Urmatoarea tinta?