Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Se intoarse brusc cand acesta i zise. Bine, chiar nu vazuse chestia asta desi i placea sa analizeze totul pas cu pas, sa se uite la fiecare detaliu mic pe care altii nu il observau. Asa era ea, nu era genul sa treaca peste detalii usor caci si alea contau. Facuse destule greseli anii trecuti si nu voia sa le mai repete, caci nimeni nu iti mai da o a doua sansa pentru aceeasi greseala.
  
  Dadu afirmativ din cap la vorbele lui si se aseza langa el pe o plita gravata observand cuvintele in latina. I se pareau cunoscute dar le lasa la o parte acum, avea sa-i zica mai incolo ce insemnau. Se puse fix langa el, asezandu-si capul pe umarul lui privind apusul. Mereu i placuse sa prinda apusul, sa vada soarele cum apune in mare si la fel si cu rasaritul. Era ceva fantastic chiar daca unii nu credeau asta.
  
  Isi intoarse privirea spre el, zicand:
  - Vi des aici? continua ea zambindu-i, desi realiza apoi ca era o intrebare stupida, insa dadu absenta din umeri. Niciodata nu regreta pentru ce spunea, caci i placea sa analizeze intai acel lucru si apoi sa-l spuna.