well done, honey.

[Lexie Stryder]

ME AND OPHELIA

• Lexie zambi, un zambet multumit si rece, necaracteristic ei in momentul in care barbatul cazu la pamant. Avea bagheta inca atintita asupra lui. Se apropie cativa pasi, incepand sa se invarta incet in jurul trupului care acum zacea pe jos, in patru picioare. Ca un animal. Inferior ei si a celor deopotriva cu ea. Roba neagra si jerpelita matura podeaua in urma ei, iar masca de Devoratoare avea o stralucire intunecata, ciudata, dandu-i un aspect infiorator. Cu toate ca roba ii era veche, inca ii venea perfect, mulandu-se pe pieptul si soldurile ei.
  
  Pasii ei produceau un zgomot sonor, hipnotizant pe podeaua prafuita. Lexie isi atinti privirea din nou asupra barbatului care isi ridica fruntea din nou, incercand sa fie la acelasi nivel cu ea.
  "Acum te mai intreb o data frumos," incepu viperina pe o voce calma, "unde e medalionul?"
  "Poti sa ma omori, si nu vei afla de la mine," spuse barbatul pe o voce plina de ura si un fel de scarba la adresa ei.
  Viperinei ii pieri zambetul de pe buze pentru o clipa numai ca sa ii apara din nou in urmatoarea.
  "Cum veri," rosti ea. Crucio!
  Barbatul se chirci din nou la pamant, strigand, cu transpiratia curgandu-i pe fata.
  
  Lui Lexie nu ii facea prea mare placere sa il priveasca in timp ce se chinuia, insa nu avea de ales. Horcruxul trebuia gasit, si inca repede, iar acel om era unul dintre singurii care stia unde e. Iesi din celula fara nici un cuvant, inchizand usa metalica dupa ea. Era inconjurata de farmece atat de protectie, cat si de siguranta, avand in vedere ca era cel mai pretios prizonier al lor, ceea ce insemna ca nu voiau nici sa fie ranit de alticneva, nici sa scape. Isi dadu jos masca in momentul in care iesi. Isi lasa roba neagra pe spatarul scaunului de la masa din camera principala a sediului Devoratorilor.
  
  Isi ridica bagheta si senzatia de greata si ameteala a Disparitiei o cuprinse brusc. Aparu in Hogsmeade si ignora avalansa de zgomote si persoane care o invada. Isi duse o mana la frunte, incercand sa se gandeasca ce se va face cu prizonierul. Pana la urma tot va scoate ceva de la el, si in cel mai rau caz il va chema pe Kurt in ajutor. Totusi, nu voia asta. Stia ca erau o echipa si restul, insa s-ar fi simtit destul de umilita si josnica sa nu reuseasca sa scoata informatii de la o persoana. Incercase cu Occlumantia de doua ori pana acum si o data merse suficient de bine incat vazu cateva imagini, insa nu destul.
  
  Intra in localul "La Trei Maturi" cu mintea aiurea.