Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Luna se vedea pe cer, sfanta si clara. Un peisaj se arata inaintea lor, luna marea si noaptea. Chiar daca nu era poeta insa tot i placea sa cante sau sa picteze diferite peisaje. Nu era un talent innascut insa nici varza nu puteai sa zici ca el. Isi dadu o mana prin par, caci era in toate partile si ofta scurt privind inca spre marea care parea sa se agite decum treceau minutele.
  
  Isi ridica brusc capul cand auzi cuvintele lui, ramanand parca hipnotizata de ele. Asculta timp de cateva minute ce zicea si un zambet i aparu in coltul gurii cand termina. Dadu afirmativ din cap si retinu majoritatea cuvintelor, i se parea fascinant cu cata inspiratie si dragoste le ziceai, nu des intalneai astfel de persoane care faceau rime pe moment. Insa daca ar fi avut un pix si o foaie sigur avea sa-l oblige sa le scrie si pe foaie, sa le citeasca cand il simtea departe de ea sau cand pur si simplu nu se puteau intalni din diferite momente.
  
  - Sunt superbe cuvintele, te-ai gandit ca poti face cariera din asta? continua ea afisand acelasi zambet dulce pe care il afisase si el. Inima i batea cu putere si fiecare cuvant scos de el o facea sa fie si mai indragostita de el. Se apropie usor de el si isi lipi buzele de ale lui, unindu-se intr-un sarut pasional.
  - Te iubesc.