overdose.

[Victor A. Olivier]

• Tusi o data scurt, muscandu-si buzele, incercand sa faca fata tentatiei ce devenea din ce in ce mai mare. Intr-un final se dadu batut, si duse sticla la buze, lipindu-i marginile de pielea dornica de acel contact. De acum era la fel de pierdut ca un criminal, desi in privinta crimelor, era pierdut de si mai mult timp. Totusi, cand fu pe cale sa bea, tresari la auzul vocii putin cunoscute a unei femei. Se intoarse, lasand sticla jos, fiindu-i necesare cateva secunde pana sa o recunoasca pe Lexie.
  "Daca vrei, poti fi si tu data peste cap. Macar nu vom fi singuri", replica el, zambind.
  
  Se dadu mai intr-o parte, facandu-i loc, stiind ca tanara nu avea sa refuze. Era ciudat, insa stia asta. Si inca nu bause nici macar un strop. Amintindu-si de sticla, se uita vinovat de la ea la vrajitoare, intr-un final, intinzandu-i-o.
  "E destul pentru doi"
  
  Pufni, gandindu-se cat de monstruos putea sa se comporte. Nu era de ajuns ca se distrugea pe sine, acum trebuia sa o mai faca si pe aceasta tanara sa se piarda impreuna cu el.