Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Bine, asta era ciudat. De ce sa o piarda? Avea atatea intrebari de cand il cunoscuse si pana acum, dar se abtinuse sa le zica prin simplul fapt ca, crezuse ca avea sa-l cunoasca pe parcurs. Ei bine asta se si intamplase, dar unele intrebari ramasera si nu aveau raspunsuri exacte. Inghiti in sec si se intoarse spre el in secunda in care il auzi vorbind. Acum nu mai putea sa taca, primise de doua ori aceeasi scrisoare doar ca pe cealalta o aruncase in foc, neconsiderand-o importanta insa se pare ca, cu cat o alunga mai mult cu atat revenea mai repede.
  
  Se intoarse spre el, trebuia sa-i spuna ce-i cu scrisoarea aceea, de ce era asa importanta pentru el? Isi musca buza inferioara ca apoi sa isi indrepta privirea spre el, zicand:
  - Arty, ce s-a intamplat? De ce sa ma pierzi? Si nu vreau sa aud vesnica replica " A nu nimic, nu e important", pentru ca este. continua ea fixandu-l cu privirea ca apoi sa ofteze.
  
  Seara asta din linistita si romantica sigur nu avea sa se termine nici linistita dar nici prea romantica. Astepta raspunsul de la el, pana acum nu-i pusese nicio intrebare si nici nu avea de gand sa o faca dar privind circumstantele trebuia.