Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Isi arcui usor o spranceana. Se pare ca baiatul chiar nu o cunostea deloc, nici macar in timpul in care il petrecusera impreuna. Nu era genul sa-l lase la greu, se indragostise de el si devenisera amandoi "unul". Avea sa-i fie alaturi chiar daca era un ucigas orice, nu conta..ea nu era persoana care sa judece altii, trebuia sa aiba un motiv sa faca asta. Si ea era o Devoratoare si ucise si facuse cele mai rele lucruri, dar nu-i spusese asta. Probabil pentru ca simtise ca o va ura si o va lasa, insa acum chiar nu era importanta asta ci el..si faza cu scrisoarea.
  
  Isi indrepta privirea spre el si i zambi, luandu-i fata in maini, zicand:
  - Se pare ca nu ma cunosti deloc. Stii ca orice s-ar intampla nu ar schimba cu nimic relatia dintre noi doi, eu m-am indragostit de tine cu sau fara defectele tale. Nici eu nu sunt perfecta si nu voi fi. continua ea si i dadu un sarut scurt pe buze, caci trebuiau sa revina la adevarata problema.
  
  Ofta scurt si il prinse de mana, trebuia sa-i de-a curaj sa explice ce era cu scrisoarea aceea. Simtise ca nu era un lucru bun insa trebuia sa afle si sa treaca impreuna peste asta, trebuiau sa faca asta fie ca voiau fie ca nu. Inghiti in sec si il privi cu ochi ingrijoratori dar astepta doar sa-i de-a un raspuns si apoi sa i spuna ca orice ar fi, nu conta..va fi alaturi de el.
  -Deci?