Never let me go

[Julieta D. Thibault]

• Incepu sa rada scurt la vorbele lui. Defapt nu era nebuna, doar ca era si ea Devoratoare si stia toate sentimentele care le aveai in timp ce omorai pe cineva. Fusese greu si pentru ea la inceput, defapt a fost oribil si nu voia sa-si aminteasca prima ei scena ca ucigasa caci a fost destul de ingrozitoarea si din pacate plansese dupa asta, insa se invatase cu asta. Era o Devoratoare si mama ei fusese..se pare ca genele se mostenesc.
  
  Ofta scurt cand i auzi vorbele despre conac. Da, conacul avea o arhitectura unica si era frumos doar prin simplitatea lui, de aceea nu il vanduse si prin faptul ca fusese al parintilor ei care il construisera cu multa dragoste. In plus ei i placea sa locuiasca in el chiar daca doar spiridusii o acompaniau insa adora momentele de singuratate si liniste chiar daca erau putine.
  
  Simti cum o cuprinse cu mana pe talia ei si isi puse mainile in jurul gatului lui, zicand:
  - Defapt..sunt o Devoratoare si stiu sentimentul..de a ucide. Deci nu sunt chiar asa..perfecta daca crezi asta.Continua ea oftand si lasandu-si privirea in jos, nu era genul sa vorbeasca despre asta insa nici nu-i era usor. Poate ca era o ucigasa insa in sinea ei..nu era asta, asta era doar la suprafata.