Be quiet or be dead

[Julieta D. Thibault]

• Incepu sa rada cand i auzi vorbele. Isi musca buza inferioara, gandul zburandu-i ca asta era genul de bad-boy. Isi dadu o mana prin par ca apoi sa isi arcuiasca o spranceana privind tot acel tam tam ce il facea baiatul cand se ridicase. Se incrunta la un moment dat cand vazu ca acesta era mai inalt cu cel putin un cap fata de ea. Dadu absenta din umeri. Deja se obisnuise ca toti baieti sa fie mai inalti ca ea desi ea nu era deloc mica la 1 metru saptezeci. Inghiti in sec si se uita in stanga si in dreapta, se pare ca erau doar ei doi dar oricum nu-i pasa. Cat timp avea bagheta cu ea nu-i pasa de nimeni si nimic caci in dueluri era buna si stia toate vrajile de aparare si atac aproape pe de rost. Isi dadu ochii peste cap la auzul vorbelor lui lui si isi arcui o spranceana, zicand:
  - Nu am nevoie de siguranta din partea ta, pot sa ma pazesc si singura..crede-ma nu sunt genul de fete care le vezi in fiecare zi " Oh, Romeo, am nevoie de ajutor..mi-am rupt o unghie", continua ea destul de sarcastica si serioasa.
  Isi incrucisa mainile la piept si dadu cu piciorul intr-o piatra care se dusese drept in fata lovind un copac, apoi de acolo mergand inapoi spre ea, dar se feri la timp cat sa nu se loveasca. Numele ei? De ce il interesa?
  -Julieta, daca tot e vremea destainuirilor al tau care e?