tempted to follow

[Ivy Thibault]

• Ivy răse şi ea. Da, ei doi semănau mai mult decât lăsau să vadă ceilalţi. Mereu văzuseră unul prin altul, şi niciodată Ivy nu putuse să aibă un secret faţă de Kurt. Se întrebă cum de avusese norocul să îl întâlnească.
  Apoi, îşi dădu seama că toată viaţa i se schimbase de la acea ciudată întâlnire de la Borgin&Burkes, atunci când ea dăduse peste el în căutarea ei de lucruri întunecate. Dacă nu ar fi fost Kurt, acum probabil Ivy ar fi fost o femeie slabă, care nu era în stare să se apere singură, mereu depinzând de alţii.
  
  Înghiţi în sec, intimidată, ca de obicei de prezenţa lui. Avea darul de o face să fie foarte conştientă de fiecare mişcare a ei, de modul în care îi stătea părul şi toate lucrurile pe care le ignora de obicei.
  "Mai ştii când mi-ai spus în noaptea aia de la Trei Mături, cum îmi vezi viitorul? Ai avut dreptate. Sunt aşa cum m-ai descris tu atunci," spuse fata, privind în gol, amintindu-şi seara aceea. Desigur, că prezicerea viitorului ei era unul dintre puţinele lucruri pe care şi le amintea. Sărutul îi era mai clar întipărit în minte, însă încercă să se gândească la alte lucruri.
  
  "Sunt pe jumătate fericită," zâmbi fata. "Un singur lucru lipseşte."