Vise spulberate

[Chase L. Delmore]

Nu era obisnuit sa umble pe strazi fara un scop bine pus la punct, insa se parea ca de data aceasta facuse si el o exceptie ca in zilele mai negre. Nu avea chef de absolut nimic, vroia liniste, ceva rau..vroia sa strice ceva..orice..vroia intuneric, dar in acelasi timp si lumina pentru ca ii statea in gat toate chestiile intunecate. Nu intelegea ce era cu el. Se simtea atat de aiurea ca ar fi rupt in bucatele micute pe oricine avea sa-i apara in cale in urmatoarele minute. Isi descheie doi nasturi de la camasa, se incalzise rau de tot..si el care ura, din tot sufletul care ii mai ramase, caldura excesiva preferand de mii de ori sa-i fie frig decat cald.
Era agitat, si i se citea pe fata cat de furios era, enervat..insa nici macar el nu stia pe ce anume era suparat sau pe cine. Disparu si aparu in cateva locuri de cateva ori inainte de a se pomeni in Hogsmeade. Perfect, stia un loc unde putea gasi liniste, unde putea sa-si readune gandurile sa-si limpezeasca gandirea pentru ca ii era frica sa nu se poata abtine sa sfasie pe cineva. Merse incet fara a se uita in jur, nu-i pasa de privirile lungi si curioase indreptate spre el, nu-i pasa nici de vrobele oamenilor..oamenii..slabi erau niste prosti..si nu te pune cu prostul ca el are mintea odihnita si nu faci decat mai rau tie insuti.
Facu un pas mare pentru a pasi pragul cocioabei sinistre si merse asa prin intuneric, fara sa aprinda bagheta undeva la etajul doi, apoi cobora la subsol, ei bine..nu facea decat sa studieze mai bine locul, nu mai fusese pe aici de ceva timp.