Vise spulberate

[Jimmy B. Tenevi]

Scoase bagheta si incepu sa se joace de-a facutul curateniei, nu putea spune ce era cea mai murdara camera, ba din contra, venea foarte des aici si nu prea suporta murdaria. In citeva minute totul era gata. Se asezase pe pat si privirea ii fusese cuprinsa de gol, fredona ceva de genul unei melodii, melodia pe care i-o cintau parintii atunci cind totul era bine, cind exista dragoste si pace in familia lor. Acum insa era copilul nimanui cu tot cu parinti alaturi. S-au despartit si fiecare s-a recasatorit, aveau familii noi, iar ea era copilul enervant ce fugea de la unul la altul in cautarea unei ramasite din dragostea in care se scaldase cindva. Ii venea sa plinga si poate ca avea sa elibereze citeva lacrimi, daca ele nu ar fi secat de ceva timp.

Strinse bagheta mai tare in miini, astepta sa implinesca 17 ani si sa poata folosi magia fara restrictii sa-si construiasca o noua cetate peste ruinele regatului din copilarie. Avea sa fie o cetate micuta, dar care o va apara de orice rautate.