overdose.

[Lexie Stryder]

• Lexie pufni, incercand sa se abtina sa nu rada de ea insasi. Kurt o facuse fericita, insa diferenta de varsta se vazuse in fiecare miscare pe care o facea. Lexie nu era pregatita. Pentru absolut nimic din ce facuse. Degeaba isi repetase de atatea ori ca toate erau bine. Nu, nimic nu era bine. Nu era pregatita sa fie 'mama' lui Freyja. Sau orice altceva.
  
  Putea sa spuna oricine ca era inca o copila. Nu era de acord. Nu era o copila, pur si simplu nu era adulta. Era o diferenta. Ofta.
  "De ce sunt nefericita?' intreba viperina retoric. "Pentru ca frica mea cea mai mare de adevereste pe zi ce trece. Devin tot mai singura. Eu si cu Kurt am ajuns la concluzia ca nu sunt pregatita pentru nimic din ceea ce imi ofera el, asa ca ne-am desparit. Am spus ca am decis sa imi fac un viitor cu el, nu ca intr-adevar mi-am facut." Zambi trist, incercand sa isi alunge din minte amintirea dureroasa ca isi pierduse cel mai mare sprijin de pana atunci.
  
  Bine, nu se victimiza. Se terminase intre ei de ceva vreme, asa ca nu era ca si cum acum ar fi fost o domnita care sufera dupa printul ei. Pur si simplu se simtea singura din nou, abandonata. Isi trecu o mana prin par, incercand sa inceteze sa se mai planga, sa se gandeasca doar ca familia ei era alaturi de ea.
  "Nici tu nu pari chiar foarte fericit," spuse la randul ei, facand un semn catre sticla de whiskey-foc pentru a-si accentua cuvintele.