tempted to follow

[Ivy Thibault]

• Ivy îi zâmbi. Îi prinse mâna şi i-o sărută o dată, apoi o lăsă jos, fără să îi dea drumul. Speranţa începuse să o invadeze, nu ca lumina în întuneric, pentru că lumina ocupa treptat şi încet întunericul. Mai mult cum întunericul ocupă tot spaţiul luminos, brusc şi dintr-o dată. Poate că mai existau totuşi şanse la fericire şi pentru oamenii ca ea.
  
  "Şi eu te iubesc," spuse ea cu satisfacţie în glas.
  
  Da, era fericită în sfărşit şi se simţea exact unde trebuia să fie. El era perfect pentru ea, şi nimeni altcineva. Ar fi trebuit să ştie de la început, dar atunci fusese fără niciun pic de minte, crezând că ea era cea mai importantă, că numai ea conta. Însă nu era deloc adevărat. Aşa era cum trebuia să fie de la bun început. Doar ea, Kurt şi întunericul nopţii. Trei persoane care erau unul.