Vise spulberate

[Jimmy B. Tenevi]

Uuuu chiar daduse peste subspecia diabolicos-timpitus din specia homo-sapiens. Si da chiar avusese dreptate nu au inceputo prea bine, de fapt de mult trebuia sa se termine discutia el luindusi ego-ul urias si carinduse din camera ei. Un zimbet putin siret aparuse pe buzele ei. Habar nu avea de ce, dar tipul o amuza prin felul lui de a fi. Am venit sa-mi inspectez noua locuinta, e vreo crima? Fireste nu era locuinta ei, doar o imprumutase fara stirea proprietarului, oricum acesta nu se mai ivise de ani buni acolo, ce sa-i faca, trebuia cineva sa se ocupe de intretinerea unui asemenea monument arhitectural impecabil.

Isi cobori ochii si dadu de insigna de Viperin din piept, la naiba, uitase sa o scoata. Se schimbase multa prea repede de fusta, iar bluza nu mai reusi sa o inlocuiasca. Oricum se simtea bine in ea. Se apleca in asa ca era fata in fata cu el. Ochii incepeau sa stralucesca intr-un mod foarte ciudat. Nu le suport. Se ridica repede asa ca exista o probabilitate sa-l fi lovit cu vreo suvita ondulata peste fata. Nu-mi spune ca daca ma aflu cu tine aici risc enorm sau am dat de vreo provocare. Daca esti tu riscul si provocare atunci ma mai gindesc. Si chiar daca se mai gindea raspunsul raminea la fel. Fusese o greseala enorma ca o sortasera la viperini, faptul care era o micuta pacoste ce facea destul de multe incalcari nu insemna nimic.