well done, honey.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi, usor fermecata de frumusetea pe care o inspira viata Opheliei. Pare fericita, si chiar implinita. Ajungea sa faca ce vrea, ce isi doreste, si, la urma urmei asta era cel mai important.
  
  Pe fata viperinei se contura un zambet trist in momentul in care ii auzi intrebarea. Esti doar un copil... Cuvintele astea le auzea din gura tuturor in ultimul timp. Nu stia daca era orgoliu de femeie abia trecuta de adolescenta sau pur si simplu un fix de-al ei, insa ura cand le auzea.
  Nu era doar un copil. Era o femeie. Nu pregatita sa fie mama, sotie, sau sa faca parte dintr-o familie intemeiata de ea, insa suficient de matura cat sa isi ia propriile decizii, sa incerce macar sa mearga pe cont propriu. Asta ar insemna singura, ceea ce nu o incanta, insa era mult mai tentant decat sa ramana in acelasi stadiu in care fusese la cincisprezece ani.
  
  De aceea era acum atat de neingrijita, de rebela si...ciudata. Nu mai avea bani. Renuntase la ei demult pentru o viata pe care sa o creeze prin propriile forte. Stia ca Isa ar fi fost mereu acolo sa o prinda in cazul in care cade, sau macar sa o ajute sa se ridice, insa spera sa nu aiba nevoie.
  "Ei bine, cred ca dorinta mea cea mai mare este sa am pe cineva, indiferent daca este prietena cea mai buna sau o persoana de sex opus acea persoana," raspunse viperina sincer. "Apoi, nu stiu, am cate ceva prin minte. Voi continua sa fiu profesoara la Hogwarts si poate imi voi mai lua un job din lipsa de bani. Am o casa in fabricatie in Hogsmeade, asa ca nu ma prea ingrijorez in legatura cu locuinta desi nu m-as mira sa raman si fara aia."