well done, honey.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi, insa rase in sinea ei. Vorbele Opheliei erau mai adevarate decat ar fi vrut oricare dintre ele sa recunoaca. Lua o gura din berea-zero comandata mai devreme inainte sa lase cana pe masa cu un zgomot ameliorat de stratul de praf asezat pe suprafata de lemn.
  
  [b]"Ai dreptate, chiar e ironic,"[/c] raspunse viperina, cu un zambet trist. Nu ii placea sa fie consideratat saraca si avea destula decenta incat sa nu aiba nevoie de mila celorlalti, asa ca nu simtea nevoia de a-i destainui Opheliei toate lucrurile de care ducea lipsa in acel moment.
  
  Isi freca palmele una de cealalta, simtindu-si pielea rece la atingere. In momentul in care si le lasa in poala, o lumina verde zbura prin fata ei si viperina aproape ca tipa. Isi lua bagheta cu dexteritate din buzunar si arunca o privire in incapere. Nimeni nu pare ca facuse nicio miscare, si totusi, toti erau alarmati. Se uitau in diferite directii, nestiind ce sa creada. Usa se tranti de prete si inauntru intra un om solid, inalt, cu bagheta in mana, imbracat in negru si cu o masca ieftina pe fata. Se parea ca tocmai erau jefuiti.