tempted to follow

[Ivy Thibault]

• Ivy ascultă tot ceea ce spuse Kurt şi se întrebă cum fusese pentru el. Se părea că tatăl său făcuse destul de clar faptul că nu îl dorise niciodată şi pe el. Şi, maia ales, se întrebă cum ar fi fost să aibă un geamăn care să ridice tot timpul expectanţele, mereu să fie mai bun. Să trăiască în umbra lui.
  
  "Ne băteau destul de rar, doar când făceam prostii. Însă nici atunci nu puteai să o numeşti chiar bătaie. Eu am fost una dintre preferatele lor, deşi mă purtam destul de urât cu majoritatea copiilor, ceea ce mi-a adus multe nopţi nedormite din cauza piunezelor pe care mi le puneau colegii în perne, sau papucii umpluţi cu frişcă. Însă avea şi prieteni buni cu care îmi plăcea să mă răzbun. Până am plecat eu de acolo, majoritatea erau îngroziţi de mine şi grupul meu," râse fata. "Şi nu voiam niciunul să fim adoptaţi, pentru că ne plăcea la orfelinat, şi era mediul în care am crescut. Tot timpul ne purtam urât cu posibilii părinţi, aşa că adopţii se făceau destul de rar."
  
  Metoda lor preferată fusese aceea de a pune găleţi cu apă deasupra uşilor, pentru ca atunci când intră părinţii să le cadă în cap. Era o glumă veche, însă mereu le descuraja pe posibilele mămici mironosiţe.