overdose.

[Victor A. Olivier]

• Facu un semn cu mana, aratandu-i ca nu-i pasa lui de asemenea lucru. Tot ce vroia era ca idealul lui sa fie implinit, si atat. Nimic mai mult.
  "Nu conteaza, nu cred in merite. Si nu trebuie sa-ti para, nu-mi pare rau nici mie."
  
  Incepu sa rada, trecandu-si cu mana prin parul sau blond, o culoare atat de ciudata, cum ii spuneau toti. Insa lui nu-i pasa, si mama lui avusese tot o nuanta de blond, desi nu era chiar atat de diferita. Ochii insa, erau ai tatalui sau, desi nu era atat de sigur ca ii era fiu, insa spera ca macar genetica sa nu il mai faca sa se indoiasca atat.
  "Desi nu sunt baiatul pe care si-l dorea tatal meu, uneori am impresia ca e mandru de mine. Este dezgustat de ceea ce fac, dar, totodata, parca ii place. "