I believe I can fly!

[Anastasija Vodianova]

"Se pare ca stii bine despre ce fel de plictiseala morbida vorbesc..." Se uita in jur inainte sa ii raspunda si vazu cum intra masele de oameni care nu ar fi trebuit sa fie acolo. Doar daca nu erau alcoolisti sau picase si pe ei cate cineva cu care se hotarasera sa bea impreuna ceva. Zambi la cat de imbecila era uneori si facu semn barmanului. Ii ceru un separeu si o sticla de vodka si ii arunca o moneda in sictir.

"Vrei un loc mai intim? Nu imi plac oamenii multi si prosti." Fara sa ii astepte raspunsul il lua de brat si il conduse in spatele barului pe o usa unde era o camera minuscula, cu o masa si cateva scaune. Lasa sticla jos, isi scoase bagheta si facu radioul magic sa mearga incet, doar ca sa nu fie prea liniste. Se aseza si il privi. "Suta la suta rusoaica, am calatorit toata viata mea relativ scurta si m-am stabilit in Londra de amorul artei. Momentan incerc sa-mi gasesc un apartament unde sa locuiesc, dar se pare ca nu am prea mult succes. Ce viitor ziceai ca vrei?"