Hell is not a bad place to be

[Lexie Stryder]

• Lexie il privi pe Kurt, o privire ciudata, un amestec intre salut si la revedere. Nu stia daca il voia sau nu prin preajma. Mintea ei nu putea sa tina pasul cu toate lucrurile care se petreceau 'afara'. Inspira adanc aer in piept dupa care isi dadu ochii peste cap la auzul remarcii lui Kurt.
  
  "Bine, poate ar trebui pur si simplu sa plec in directia opusa fara sa ma uit inapoi," spuse, ridicand din umeri. Mereu o enervase atitudinea lui Kurt de golan. Nu era cine era el cu adevarat, un lucru total gresit din punctul ei de vedere.
  
  Ii evita privirea pentru cateva secunde in timp ce isi musca buza, intrebandu-se cum ar trebui sa se simta in acel moment. Furioasa? De ce? Kurt nu gresise cu nimic, fusese vina ei. Atunci ar trebui sa fie rece, sa sa poarte ca si cum nu ar mai vrea sa vorbeasca cu el? De ce ar face asta, erau inca prieteni, nu? In plus, inainte se gandise ca o enerva faptul ca Kurt nu se purta ca si 'el insusi' in acel moment, singurul lucru care lipsea era sa inceapa si ea.
  
  Bine, pana la urma se hotari sa se poarte ca de obicei. Nu era mare lucru, situatia putea fi tratata si cu maturitate.
  "Ma tem ca esti intr-o faza proasta si nu prea vreau sa fiu eu cea care iti suporta toata furia, stresul, nevoia sau orice altceva ce te macina in acest moment," spuse Lexie intr-un sfarsit.