overdose.

[Victor A. Olivier]

• Victor nu intelegea de ce Lexie continua sa-l vada ca pe un atat de perfect. Nu era deloc perfect, incerca doar sa se comporte normal. Se aseza mai bine pe scaun, atintind-o pe fata cu privirea lui intunecata, dandu-i de inteles ca nu facea prea bine.
  "Uite ce e, Lexie, eu nu sunt deloc perfect. Nu sunt deloc cel pe care il crezi tu, am multe defecte. Nu vreau sa ma vezi ca pe cineva superior, si nici sa nu cumva sa te mai gandesti la asta."
  
  Facu o pauza, incercand sa-si dea seama cum ar trebui sa formuleze pentur a nu o speria pe biata fata.
  "Stiu ca acuma par un tip in regula, insa nu-i asa. Doar ma straduiesc sa nu ma crezi un monstru."
  
  Isi musca buza inferioara, continuand s-o priveasca.
  "O sa-ti arat ceea ce fac eu de fapt, si atunci o sa-ti schimbi parerea"
  
  Insa pana atunci mai era, si vroia sa mai savureze din aceste clipe.