I'm not gonna crash and burn away, I'll rise today

[Victor A. Olivier]

• Victor realiza ca aproape se luminase de ziua, si simtea o durere profund de marcanta la nivelul capului, mai precis in zona fruntii. Duse instinctiv mana la locul dureros, si si-o retrase imediat, ca si cum ar fi fost ars de vreo flacara. Cand isi privi degetele pe care le simtea ciudat de umede, se ingrozi afland ca acestea erau stacojii, iar mirosul arhicunoscut de rugina ajungea pana la narile sale, invadandu-i simturile. Era constient ca era tarziu, era singur, si nu isi amintea nimic din ce se intamplase in noaptea care trecuse. Stia sigur ca nu bause, si probabil ca cineva ii stersese memoria, insa simtea ca se intamplase ceva, ceva tulburator.
  
  Se misca din pozitia in care statuse pana atunci, realizand ca se gasea pe o pajiste, in iarba umezita de roua, si incepu sa tremure de frigul pe care nu il simtise pana in acel moment, dar care ii incoltise trupul. Se ridica in coate, pe spate, scrutand imprejurimile, observand forma unei siluete care era in miscare, si o alta forma, ceva mai obscura. Fara sa constientizeze cand,era deja langa cele doua creaturi, cum observa mai tarziu. O tanara si un animal ciudat, realizand abia cateva minute mai tarziu ca acesta era un centaur. Privind chipul fetei, avu o vaga senzatie ca il mai vazuse undeva, insa nu putea sa isi aduca minte unde.
  
  I se parea totul atat de confuz, mai ales cand zari trupul sfasiat al centaurulu, si mainile inrosite de sangele acestuia ale fetei.
  "Pare aiurea, dar...ce s-a intamplat?"rosti el, vocea sa strapungand mult prea obraznic linistea asternuta pana atunci.