I'm not gonna crash and burn away, I'll rise today

[Effy K. Dietrich]

• Înainte să-şi dea seama deja se pierduse în mintea sa haotică , plină de imagini şi amintiri total răvăşite, neclare şi ciudate. Cu greu reuşea să rămână concentrată asupra lucrului, sau mai bine spus, memoriei pe care o căuta, fără să fie prinsă între tot felul de gânduri bolnave şi nebuneşti. În ultima vreme reuşise să se controleze, să rămână lucidă în cea mai mare parte a timpului şi să-şi liniştească viziunile ce nu o lăsau să doarmă cu calmante, însă în acel moment nimic nu funcţiona.
  
  În cele din urmă reuşi să-şi focuseze concentrarea asupra a ceea ce căuta. Cu ochii minţi văzu luna plină argintie pe cerul întunecat, pădurea acum recunoscută şi un trup distorsionat şi auzi mârâieturile sălbatice şi ţipetele furioase, apoi disperate ale centaurului. Toate aceste informaţii năvăliră asupra ei sufocând-o. Un val de furie o curprinse. O făcuse din nou. Nu se controlase. Devenise o bestie.
  
  Îşi încleştă dinţii şi un gust acrişor, metalic îi otrăvi papilele gustative. În acelaşi timp auzi vocea străinului. Se întoarse brusc spre acetsa şi îl scrută cu privirea, căutând parcă un eventual pericol.
  "Eu ştiu ce s-a-ntâmplat. Şi sunt sigură că tu eşti îndeajuns de inteligent să-ţi dai seama." Murmură şatena , în timp ce încercă să îndepărteze -fără succes- sângele uscat de pe bărbie.
  
  "E mort, nu-i aşa?" Se întoarse din nou spre centaur şi îl lovi încet cu piciorul, parcă speriată.