I'm not gonna crash and burn away, I'll rise today

[Effy K. Dietrich]

• "Da, sunt." Rosti destul de încet, dar hotărât, Effy atunci când fu sigură că Victor înţelesese situaţia. Nu pe deplin, pentru că nici ea nu-şi amintea toate detaliile, şi avea o vagă senzaţia că este mai bine aşa, dar cât să nu tragă alte concluzii greşite.
  
  
  "Probabil că este mai bine aşa." Murmură îndepărtându-se uşor de centaur, atunci când tânărul o aprobă.
  Calmitatea din tonul ei şi mişcările destul de precise pe care reuşi să le facă o uimiră chiar şi pe ea, dar nu lăsă acest lucru să se vadă. Dacă i s-ar fi întâmplat aşa ceva cu un an în urmă probabil că deja ar fi făcut o criză şi ar fi sfârşit să zacă plângând lângă trupul distorsionat al centaurului. Regreta ceea ce se întâmplase în ultimul an şi faptul că fusese nevoită să se maturizeze mai repede, dar în situaţii ca cea de faţă se bucura oarecum că nu rămăsese un copil.
  
  Effs se împletici de mai multe ori , fiind gata să cadă, atunci când Victor o trase după el. La început avu tendinţa să se opună, însă după ce analiză de mai multe ori cuvintele acestuia în minte, ajunse la concluzia că era mai bine să plece de acolo cât mai repede. Ignoră durerea ,ce o înţepa tot mai tare în întregul corp, datorată transformării şi îşi forţă muşchii să lucreze mai repede, mai ales când auzi foşnete din spatele său, şi chiar mai multe tropăieli de copie. Victor avusese dreptate.
  
  "Unde mergem?" Întrebă încet, fără a încetini deloc. I s-ar fi părut ciudat să fugă pur şi simplu aşa, fără o destinaţie, cu centaurii mişunând în jur. Însă, în orice caz, începu să se gândească la o alternativă, în cazul în care Victor nu ajunsese atât de departe cu planul său.