Black ice

[Lexie Stryder]

JUST ETHAN

I run for forty miles and come up runnin’ late,
Don’t you know I live it down,
When the devil come a callin’ I aint gonna be around...

• Lexie inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Era usor agitata si nu stia cum naiba sa se comporte in astfel de situatii. Era stresata. Oare cum reuseau angajatii sa intre in Minister si sa nu se simta ca niste straini, inferiori a tot ce inseamna Lumea Vrajitoreasca, a tot ce inseamna magie.
  Ai spune ca Devoratorii sunt obisnuiti cu Ministerul. Ha! Era, intr-adevar, plin de Devoratori, insa nu ei erau problema pentru viperina.
  
  Problema era ca se simtea privita, expusa. Locul ei nu era acolo. Nu ar fi trebuit sa se afle in acel loc. Venise prin intermediul cabinei de telefon, bineinteles. Toaletele erau pentru angajati. Ceea ce nu o deranja, sincer, pentur ca ultimul lucru pe care l-ar fi vrut in acel moment era sa isi bage picioarele intr-o toaleta murdara. Nu era ea cea mai sofisticata si ingrijita persoana, insa nici in cealalta extrema nu voia sa calce.
  
  Isi lasa mainile pe langa corp, dandu-si seama ca pana acum se jucase cu degetele intr-un mod copilaros, care ii dadea de gol agitatia. Erau multe fete cunoscute, insa se ignorau complet unii pe altii. Daca s-ar fi oprit sa stea la taclale doi Devoratori, oamenii ar incepe sa isi puna semne de intrebare. Astfel, acei doi vrajitori s-ar pune in pericol si bum! ii asteapta Azkaban-ul.
  
  Ok, asta se numea paranoia si Lexie ar fi trebuit sa inceteze. Ce era atat de mare lucru sa te prezinti intr-o cladire 'oficiala'? Nu stia de ce era atat de emotionata. Defapt, nici nu stia sigur pe cine, cum si unde cauta. Nu avea idee in ce directie trebuia sa o ia, sau macar unde se ducea, insa continua sa inainteze. Ar fi atras atentia asupra ei daca ar fi parut pierduta pe acolo.
  
  Normal ca nu se putea altfel si picioarele i se impleticira si cazu, lovind un baiat in timpul grandiosului esec de a trece neobservata.